LAURENȚIU RUȚĂ

Capacitatea fotogramei de a înregistra în timp real și, adesea, fără intervenție auctorială fenomene fizice este exploatată în profunzime de Laurențiu Ruță în întreaga sa carieră, începând cu anii de studiu la Școala de Arte de la Timișoara, trecând prin perioada creativă intensă din anii 1980 și, revenind, din 2015 până astăzi.

Expoziția își propune o amplă prezentare a experimentului fotografic în creația artistului, îmbinând o abordare istorică a creației sale cu una experimentală, în acord cu atitudinea artistului, oferind expoziției o deschidere performativă și participativă.

Preocuparea pentru fotogramă datează din 1972–1974, perioadă în care artistul a fost elev al Școlii de Arte Plastice din Timișoara. Aici, profesorii Constantin Flondor, Ștefan Bertalan și Doru Tulcan, membri ai grupării avangardiste Sigma, îi deschid apetitul pentru studiul formei și al proceselor. Această atitudine care pune studiul înaintea exprimării artistice, înrădăcinată în viziunea Bauhaus, a devenit un program tacit și extrem de consecvent pentru Laurențiu Ruță.

Primele fotograme care figurează în expoziție sunt realizate de artist în vremea în care studia designul la Cluj: în acea perioadă, a intrat în zona de efervescență creativă a Atelierului 35, spațiu dedicat tinerilor artiști și condus de artista Ana Lupaș. Aici, preocupările pentru expresie erau mai puternice, process art, arta conceptuală și acționismul figurând printre direcțiile principale. Micile fotograme realizate de Ruță în jurul anului 1983, surprinzând comportamentul apei pe hârtia fotosensibilă, erau expuse la un moment dat pe un panou pe un scaun la Atelier 35. Ele au fost remarcate de Ana Lupaș, care i-a susținut ulterior acest demers artistic.

Chiar în aceste prime fotograme putem observa o trăsătură de bază a atitudinii lui Ruță: preocuparea față de fenomenul studiat este ghidat de curiozitate și intuiție, artistul evitând capcanele estetizante ale configurării imaginii sau cele ale unor mesaje impuse din exteriorul fenomenului. Cu toate acestea, fotogramele sale dobândesc o frumusețe care exprimă calitatea intrinsecă a proceselor naturale surprinse. În ele, curgerea apei, vibrarea sa mecanică sau acele mini-acțiuni obținute cu ajutorul sunetului duc la nașterea imaginii. Într-o fracțiune de secundă, lumina blitzului fixează pe hârtie mișcarea acestor forme, uneori coagularea geometrică a apei vibrate și „comportamentele ciudate” ale luminii și umbrei care trec prin materia transparentă. Aceste fenomene, de altfel inaccesibile ochiului uman, devin astfel vizibile.

Preocupată de promovarea acționismului în România, Ana Lupaș a rezonat cu potențialul de acțiune a fotogramelor lui Ruță, invitându-l să participe la Colocviul de Critică și Artă Tânără de la Sibiu din 1986, organizat de Lupaș împreună cu criticul de artă Liviana Dan.

Aici artistul a realizat o amplă Performanță, căptușind cu hârtie fotosensibilă pereții încăperii în pivnița Muzeului de Istorie a Farmaciei și transpunând experimentele sale la scara spațiului: el a acționat cu jet de apă, blitz și lanterne asupra pereților, fiind asistat de colegul său, Radu Igazság. Participanții la eveniment priveau în semiîntuneric ceea ce se petrecea (doar lumina verde de laborator lăsa să se vadă artistul zvârcolindu-se în încăperea boltită), o acțiune destul de gravă, dar al cărei sens rămânea misterios. Imaginea apărea doar la sfârșitul Performanței, după aplicarea soluției revelatoare pe pereți. Astfel, atât publicul, cât și artistul asistau la o naștere mistică a imaginii. Performanța a fost unul dintre exemplele cele mai pure și puternice ale acționismului din România, care, simultan cu reflecția asupra devenirii artei, exprima și atmosfera grea și dramatică a acelor ani.

În expoziție ne propunem și evocarea acestui performance, fiind însă conștienți de imposibilitatea reconstituirii: Performanța, prin însuși caracterul său fotografic, nu făcea posibilă fotografierea sau filmarea acțiunii. Astfel, se păstrează doar imaginile și documentele care premerg și, respectiv, urmează acelei ore de acțiune, inclusiv „coaja acțiunii”, bucățile lungi de fotograme care au rămas în urma ei. Esența acțiunii rămâne, însă, în afara acestor martori.

În lunile care au urmat, energia acelei acțiuni va fi canalizată de Ruță, cu o amploare nemaiîntâlnită și nerepetată în opera artistului, în finalizarea „exercițiilor” sale anterioare la o scară mai largă. Deși în acestea artistul redevine, din actantul acțiunii, observator, se simte siguranța de sine și nevoia de exprimare ale celui care a trecut prin nașterea mistică a imaginii.

Pentru aproape trei decenii, până în 2015, artistul va renunța complet la experimentul fotografic, preocupându-se de studiul formei și continuându-și experimentele constructiviste, care îi însoțesc, de asemenea, întreaga carieră.

În noiembrie 2015, el reîncepe ceea ce putem numi un performance de atelier de lungă durată: o serie amplă de micro-experimente care se focalizează asupra studiului fluidității corpurilor. Adesea, în aceste experimente artistul este participant, nu doar observator, el devenind generatorul formelor și imaginilor, nu doar captatorul lor.

Ruță este fascinat de valuri, de curgere, de transformare – de viața percepută ca mișcare. Sunt grăitoare recentele experimente prin care, cu o mică lanternă, atinge marginea bălților: lumina impresionează instant întregul contur al formei, chiar dacă atingerea s-a făcut într-un singur punct. Uneori urmărește cu lumina propagarea valurilor pe hârtie, prin atingerea repetată a marginii apei în deplasare. Valurile obținute prin propagarea energiei (lumină, sunet), imperceptibile de cele mai multe ori cu ochiul liber, nu numai că devin vizibile prin fotogramele lui Ruță, dar sunt surprinse ca și cum ar fi corpuri solide.

Artistul știe demult că vechile convenții ale reprezentării artistice – precum perspectiva geometrică – ne induc în eroare. De acea caută citiri ale imaginilor care merg mai aproape de fenomenele ce le dau naștere. Putem vedea fotogramele ca pe o „lecție de anatomie”, bisturiul fiind blitzul, în acest caz. Lecția lui Ruță este diametral opusă celei a faimosului Dr. Tulp. Prin înlăturarea pielii de pe corp, Dr. Tulp releva ordinea mecanică a corpului, oferind astfel liniște intelectului dornic să se imagineze într-un univers seren supus rațiunii. Corpurile fluide ale lui Ruță ne sugerează un alt tip de înțelegere a lumii. Intuiția și bucuria contagioasă a descoperirii caracteristice demersului său ne relevă o ordine a mișcării, a fluxului permanent. Aceasta poate fi asemuită cu ordinea oceanului, care invită la participare în mișcare.

În spiritul fluxului creativ al artistului, expoziția devine parte a acestui performance care este adus din atelier în spațiul galeriei, în fața publicului, fără a avea o finalitate proiectată.

Laurențiu RUȚĂ (Biled, 1955) a studiat, în perioada 1972–1974, la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, avându-i ca profesori pe membrii grupului avangardist Sigma. În 1974 este admis la secția de design a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”, pe care îl absolvă în 1979. Din 1980 a devenit membru activ al Atelier 35, experimentând cu noile mijloace de exprimare plastică. Din 2007 este cadru didactic asociat la Universitatea Națională de Arte București, departamentul Design. În 2011 își susține lucrarea de doctorat intitulată Convertirea dinamică a formelor spațiale, la aceeași universitate.

Curator: Sebestyén Székely

Echipa Quadro 21: Andreea Cărăușu, Diana Roșca, Hunor Vécsei

Comunicare: Theia Golea