Tasso MARCHINI

Tasso Marchini s-a născut la Belgrad în anul 1907. Mama sa era de origine sârbă, iar tatăl inginer de origine italiană. În timpul primului război mondial îşi pierde tatăl într-un lagăr de concentrare şi se rătăceşte de familie în timpul refugiului într-un sat sârb. Este găsit şi salvat de o unitate militară românească care îl trimite la Oradea. Aici îşi descoperă cu totul întâmplător o mătuşă care îl va lua în îngrijire şi alături de care se va muta la Cluj.

Între anii 1925-1928 studiază la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj sub îndrumarea profesorului Catul Bogdan, avându-i colegi pe Petre Abrudan, Cornel Cenan, Nicolae Brana, Letiţia Muntean. Datorită situaţiei materiale precare este scutit de taxe şi obţine burse pentru practicile de vară, printre care şi cea de la Baia Mare. Aceleaşi privaţiuni financiare îl silesc să se mute în toamna anului 1928 alături de Ştefan Gomboşiu şi Eugen Profeta într-o casă modestă de la periferia oraşului, cunoscută sub denumirea de Boema, loc în care se va contura societatea artistică omonimă din care va face parte până în anul 1930. Îşi continuă studiile, între 1929 şi 1930, sub îndrumarea pictorului Aurel Ciupe, timp în care va avea loc şi debutul său artistic la Salonul Oficial din Bucureşti cu lucrarea Desenatorul, pentru care este şi premiat. Din acel moment va expune constant la Salonul Oficial, dar va lua parte şi la expoziţii colective, printre care şi cea a Artiştilor Plastici Ardeleni. Din raţiuni financiare s-a ocupat şi de pictura bisericească, ajutându-l pe profesorul Catul Bogdan să picteze biserica din Cerghidul Mare (judeţul Mureş), iar apoi alături de Traian Bilţiu-Dăncuş bisericile din Sighet şi Răşinari. În 1933 este organizatorul Expoziţiei colective de pictură şi sculptură a tinerilor ardeleni. În acelaşi an publică în săptămânalul Astra din Sighet un ciclu de patru articole prin care dorea să familiarizeze publicul cu arta modernă. După reorganizarea Şcolii clujene de Arte la Timişoara va studia până la absolvire cu Alexandru Popp, participând la expoziţia jubiliară a acestei şcoli în 1934. Tot în Timişoara deschide prima sa expoziţie personală la sala Lloyd.

TBC-ul pulmonar, boală contactată în copilărie, atinge un stadiu critic şi pune capăt activităţii sale, silindu-l să se interneze la Sanatoriul din Arco di Trento unde se va stinge din viaţă în 1936. Alături de el se afla logodnica sa, Letiţia Muntean, cu care nu s-a putut căsători niciodată pentru că nu avea cetăţenie română. Prietenii îi omagiază memoria înscriindu-l la două expoziţii, cea de la Bucureşti din 1937, menită să selecţioneze lucrările pentru Paris, şi Expoziţia de Artă Plastică Ardeleană 1919–1939 de la Cluj (1939).

(Alexandra Hodârnău)

Bibliografie:

Negoiţă Lăptoiu: Tasso Marchini. Bucureşti, 1984.

E. Szabó Ileana: Expoziţia retrospectivă Tasso Marchini (1907–1936), catalog expoziţie, Muzeul de Artă Cluj. Cluj-Napoca, 1966.

Murádin Jenő: Tasso Marchini. Budapesta, 2008.