Comoara mea, comoara ta, comoara lor

Artista Dóczy Berde Amál a păstrat cu mare grijă un caiet de amintiri. Pe foile acestuia sunt lipite decupaje din materiale textile ale hainelor purtate de ea sau de cei apropiați ei în momente importante ale vieții. Lângă ele se poate citi o scurtă descriere în care a imortalizat ocazia purtării lor (primul bal, călătoria la Paris, cununia etc.), momentul achiziției sau numele croitorului care a făcut piesa vestimentară.

Este fascinant cum artista la 51 de ani, în loc să apeleze la pictură – mediul ei uzual de expresie artistică, a ales materiale vizuale și tactile ready made pentru a captura, într-o capsulă a timpului, evenimente îndepărtate din copilăria și tinerețea ei. Viața care se imortalizează prin aceste petice ne apare colorată, dinamică și vie.

Faptul că acest caiet există încă se datorează atât autoarei, care l-a păstrat timp de 39 de ani, cât și doamnei Gergely Erzsébet, care îl are în grijă, la rândul ei, de 48 de ani. El este prezentat pentru prima dată publicului în cadrul expoziției noastre.

Ni se deschide un repertoriu extraordinar de bogat de textile de la începutul secolului al XX-lea care ne sunt adesea cunoscute doar prin intermediul fotografiilor alb-negru. Caietul este cu siguranță și o bogată sursă pentru istoria culturii, însă nu aceste aspecte ne-au atras pe noi cel mai mult. Răsfoirea caietului cu gândul la modul în care acesta a supraviețuit ne-a inspirat să ne concentrăm atenția asupra colecționării ca demers de salvare.

Am prezentat caietul și am discutat cu artiste în practica cărora se răsfrânge faptul că sunt și colecționare. Din aceste discuții, s-a conturat din ce în ce mai bine un mod de abordare în care colecționarea înseamnă păstrare, protejare și îngrijire.

Lucrările artistelor invitate în expoziție ne conving că acest tip de colecționare păstrătoare nu își revendică canonizarea din partea vreunei instituții, nici valabilitatea conform unei teze științifice. Este o structură mai soft decât soft power,fără ambiții de putere. Este curajos subiectivă, nu necesită mulți bani (sau nu necesită deloc putere financiară), ca atare nu este preocupată nici de soarta financiară a celor colecționate. Uneori se mișcă la intersecția dintre privat și public, științific și melancolic. Este inclusivă și citește obiectele dincolo de perspectivele disciplinelor. Poate fi compulsivă, chiar până la absurd, însă, din nou, doar din dorința de a salva, nu de a acapara.

Ana Avram ne surprinde în instalațiile ei prin combinațiile neașteptate de factură dadaistă și suprarealistă, dar cu adâncă motivație personală. Una dintre cele mai radicale gesturi ale ei, atât de colecționare, cât și de creare a unei sculpturi, este adunarea scamelor de pe scaunele din Casa Matei. Munca ei meticuloasă și aparent inutilă adună semne ale civilizației și trăirii, care ar fi valabile în orice Muzeu al Omului.

Roberta Curcă repertoriază cu dorință de totală cuprindere, arhivând fizic și prin desene plăcile de faianță din spațiul public. Acestea, dincolo de frumusețea și prețiozitatea oferite de forma și de glazura lor lucioasă, sunt expresii ale marilor curente ale modernismului urban și ale derivatelor acestora în arhitectura vernaculară. Prin dispariția lor, odată cu renovarea sau demolarea vechilor construcții, dispar sute de modalități de a face spațiul public mai plăcut, sute de modalități de autoreprezentare privată.

Titlul expoziției este o parafrazare a titlului lucrării expuse de Chilf Mária. Comoara mea, comoara ta, comoara ei/lui I (2006) este o colecție de portofele găsite sau compuse de artistă. Portofelele sunt, prin excelență, acele obiecte care se află la limita dintre public și privat, conținând unele valori (bani și documente) care se validează în domeniul public și altele (fotografii ale celor dragi) care sunt relevante de obicei doar pentru cei care le păstrează.

Thea Lazăr este atrasă de botanică și studiază modul în care colecționarea plantelor exprimă raportarea oamenilor la lume. În instalația actuală, cunoașterea și sistematizarea pozitivistă a florei prin ierbare sunt deturnate, colecționarea plantelor uscate devenind o modalitate de exprimare subiectivă și chiar romantică.

Instalația de desene și obiecte găsite Tristoizi de Lea Rasovszky este o lucrare profund nostalgică. Artista este atrasă de estetica marginală din perioada comunistă, inspirată de desenele animate din locurile de joacă și din cabinetele medicale care au lăsat o amprentă puternică asupra ei, atât la nivel sentimental, cât și artistic. Artista vede în imaginile găsite și create de ea versiuni adulte ale bucuriei copilăriei.

Székely Sebestyén

Ana Avram (n. 1999) trăiește și lucrează în Cluj-Napoca. Practica artistică a Anei Avram propune negocierea de realități în contexte spațiale prin intermediul instalațiilor și sculpturilor situate la granița dintre materialitate și meta-realitate. Este interesată de suprapuneri nefirești de obiecte și elemente familiare, ce reprezintă rezultatul unui proces de mediere internă, în interiorul limitelor impuse de fizicalitate. Crede cu tărie în creația și cercetarea intuitivă, care au ca punct de plecare amalgamul aflat la nivelul subconștientului, produsul creativ fiind doar o încercare sinceră de a-l aduce la suprafață și de a-l clarifica.

Chilf Mária (n. 1966)trăiește și lucrează în Budapesta. Deține un titlu de Doctor în Arte (DLA) de la Universitatea de Arte Plastice din Budapesta, unde este în prezent profesor în cadrul Facultății de Pictură. Practica interdisciplinară a lui Chilf cuprinde pictură, instalații și intermedia, explorând adesea teme precum memoria, identitatea și temporalitatea prin utilizarea stratificării, abstracției și juxtapunerii formelor organice și geometrice. Lucrările ei implică frecvent materiale tactile și fragmente vizuale, creând narațiuni complexe, multidimensionale, care invită la contemplarea istoriilor personale și colective. Experiența internațională a lui Chilf, inclusiv perioada petrecută la Hochschule der Künste din Berlin, a influențat abordarea sa unică asupra materialității și spațiului. Lucrările sale au fost expuse și colecționate pe plan global, fiind incluse în colecții notabile precum Museu de Arte de Brasília, Frauenmuseum din Bonn și Muzeul Ludwig din Budapesta. Chilf a primit numeroase premii, inclusiv Premiul Munkácsy Mihály (2005), precum și diverse burse naționale și internaționale, subliniind influența sa în arta contemporană.

Roberta Curcă (n. 1991) este o artistă stabilită în București care lucrează cu desen, fotografie de tipologii, obiecte și cărți de artist. În practica ei folosește o formă de investigație sistematică concentrată asupra unor structuri, obiecte sau vizualitatea unor obiecte reprezentate adesea sub formă de arhive, desene tehnice, notițe, mostre sau alte forme folosite pentru a organiza sau prezenta informație. Adesea se concentrează pe dinamica dintre rațional și arbitrar, bi și tridimensional, intenție și impact, uman și non-uman. A studiat Grafică la Universitatea Națională de Arte din București și a realizat cercetare în domeniul studiilor culturale la CESI – Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Lucrările ei au fost expuse la Zina Gallery și MATCA art space din Cluj-Napoca, Accademia di Romania în Roma, GAEP Gallery, Ivan Gallery și Atelier 35 în București, la Kunsthalle Bega în Timișoara, precum și în cadrul Beta - Bienala Timișoreană de Arhitectură 2022.

Dóczy Berde Amál (1886–1976) a studiat la Școala Privată Debsitz din München, iar din 1914 la Școala liberă din Baia Mare, sub îndrumarea lui Thorma János. Pe lângă activitatea artistică, a fost și profesoară de desen la celebrul Colegiu Reformat din Aiud, unde i-a avut elevi și pe Barcsay Jenő și Incze János. În anul 1930 s-a stabilit la Cluj. Arta lui Dóczy Berde Amál este profund influențată atât de dramatica întâlnire a câmpiei și munților în zona Aiudului, cât și de bogăția cromatică a tezaurului folcloric al Transilvaniei, mai ales a vestimentației. Fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai artei populare din zona Trascăului și Călatei, a surprins folclorul acestor regiuni în numeroasele sale lucrări de pictură figurativă și peisaj, în acuarele documentare și în scrieri de specialitate.

În anumite momente, pictura ei atinge niveluri înalte de forță expresivă modernă și abstracțiune, însă mereu și-a declarat, cu multă pasiune coloristă, loialitatea față de realitatea vizibilă.

Thea Lazăr (n. 1993) trăiește și lucrează în spațiul dintre Cluj-Napoca și Internet. Nu este interesată în mod particular nici de trecut și nici de viitor, ci mai degrabă de modul în care acestea afectează cultura noastră contemporană și de modul în care se reunesc pentru a crea o narațiune în prezent. Natura este de cele mai multe ori parte integrantă a operei sale. Fie folosind plante vii, fie recreând artificial sau digital elemente naturale, caută nevoia umană de a se conecta cu natura și cu mediul nostru. În The Forest of Ghost Orchids, orhideele agățătoare ne amintesc de delicatețea și efemeritatea unei lumi vegetale pe cale de dispariție în plină criză ecologică.

Este membră a proiectului Aici Acolo din 2016 – proiect condus de artiști și axat pe promovarea artiștilor tineri și emergenți prin organizarea de expoziții de artă contemporană în spații neutilizate sau abandonate din Cluj-Napoca.

Lea Rasovszky (n. 1986) trăiește și lucrează la București. În 2008 a absolvit Universitatea de Arte București, secția Foto-Video și în 2010 masteratul acestui deprtament. În 2018 a început studiile doctorale ale departamentului de Istoria și Teoria Artei, Universitatea de Arte București. Proiectele sale problematizează clișeele de gândire și valorile societății actuale, față de care se plasează permanent critic. Totul este filtrat printr-un stil de desen ironic și direct, deseori combinat cu instalații imersive care implică privitorul pentru completarea contextului.

Din anul 2016 este co-fondator al Asociației Maatka Phi, asociație ce urmărește implicarea în acțiuni sociale, educaționale și artistice. În 2020, a co-fondat Atelierele Malmaison, o inițiativă centrată pe susținerea comunității artistice prin accesibilizarea spațiilor de producție și expunere pentru comunitatea artistică locală.

Mulțumiri:

Gergely Erzsébet

Muzeul Național Secuiesc, Sfântu Gheorghe

Asistent proiect: Xenia Tinca

Echipa galeriei: Andreea Cărăușu, Andrei-David Petre, Vécsei Hunor