Eugen GÂSCĂ

Al doilea fiu al învăţătorului Dumitru Gâscă, rămâne de timpuriu orfan: în 1917 moare tatăl său, iar în 1918 mama, Lucreţia. Împreună cu fratele său, Mitruţ, sunt luaţi în grija surorii mamei, Elena Şerban şi soţului acesteia, preot. În 1912 asistă la Târgu Mureş la zborul lui Aurel Vlaicu. Şcoala primară o face la Grindeni şi la Ciuci. În această perioadă (1915–1919) începe să deseneze. Studiile liceale le urmează întâi la Turda, transferându-se în 1921 la Blaj, unde îl va avea ca profesor de desen pe Flaviu C. Comşa. În acest an îşi pierde fratele, fiind el însuşi grav bolnav de plămâni. Viaţa sa, asemenea bunului său prieten, Tasso Marchini, a fost afectată de boala sa, pendulând permanent între viaţă şi moarte. După ce susţine bacalaureatul la Blaj îşi începe studiile artistice la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj în 1928, unde îi are ca îndrumători pe Catul Bogdan, Alexandru Popp, Anastase Demian şi Romul Ladea.

În 1929 se alătură lui Ştefan Gomboşiu şi Eugen Profeta, locuitorii a două camere din casa de pe strada Piezişă nr. 17, unde ia naştere aşa-numita societate „Boema”. Se înscrie la Şcoala pedagogică, întrerupându-şi studiile în 1930 pentru satisfacerea stagiului militar. În perioada 1932–1934 frecventează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (la început în clasa lui Camil Ressu, pe urmă la Constantin Artachino).

În iulie 1934 stă la Ciuci, pe urmă, până în septembrie, la Timişoara, împreună cu Ion Vlasiu şi Ştefan Gomboşiu. Este una din perioadele cele mai productive ale creaţiei sale.

Îşi face debutul expoziţional la Cluj, în Sala Prefecturii, la 4 decembrie 1934, fiind bine primit de critică. În 1935 deschide – după o perioadă de creaţie la Ciuci – împreună cu Ion Vlasiu o expoziţie la sala Mozart din Bucureşti. Despre această expoziţie a apărut o serie însemnată de cronici. În 1937 îl cunoaşte pe Nicolae Tonitza, despre care artistul declara că este singurul pictor român care l-a influenţat. Devine profesor de desen la Petroşani. În 1938 realizează pictura murală a bisericii din Jieţ-Popi (judeţul Hunedoara).

În 1939 realizează o expoziţie personală la Bazargic şi participă la expoziţia “20 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România”, organizată de Astra (expune trei lucrări). În 1940 se transferă la liceul din Lugoj, iar în anul următor la Cernăuţi. În perioada 1942–1945 se tratează la sanatoriul TBC de la Moroieni. O cunoaşte pe Viorica Selage, viitoarea soţie. Participă repetat la Salonul Oficial. În 1946 expune în cadrul Expoziţiei de artă plastică ardeleană, organizată la Cluj. În perioada de după război, până la moarte (1989), participă activ la viaţa artistică din ţară. Se stabileşte la Bucureşti. În 1955 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

(Székely Sebestyén György)

Bibliografie:

Negoiţă Lăptoiu: Eugen Gâscă. Bucureşti, 1984.

Mariana Vida: Donaţia de grafică Eugen Gâscă (1908-1989). Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2007.